Arhiva categoriei «AGRICULTURA»

Considerente despre nutritia calcica a plantelor

miercuri, 22 octombrie, 2014

Continutul solului in calciu este direct dependent de roca de formare si de pedogeneza acestuia. Solurile formate pe roci calcaroase,  au un continut de calciu de pana la 20 % in anumite zone, fapt care determina  alcalinitatea ridicata a complexului argilo-humic al acestora.

Desi la prima vedere poate parea un dezavantaj, (ca urmare a blocajelor nutritionale in special in ceea ce priveste mobilitatea fosforului),  continutul ridicat de calciu din sol, in conditiile unui regim optim de umiditare si temperatura are si multiple beneficii.

Asfel, calciul determina precipitarea colizilor organo-minerali , contribuind la optimizarea raportul apa/aer si in final la o mai buna diferentiere structurala a solului, esentiala pentru o  buna dezvoltare radiculara .

Calciul are un rol deosebit de important in metabolismul plantelor. Asfel contribuie semnificativ la cresterea apicala a sistemului radicular si la reglarea metabolismului carbohidratilor in intreaga planta. Un sol bine aprovizionat cu calciu in conditii optime de umiditate, favorizeaza  asimilarea fosforului si potasiului din solutia solului, contribuind asfel la o nutritie echilibrata a plantelor.

Calciul este absorbit de catre  plante sub forma de ion bivalent ( Ca 2+), doar alaturi de alte elemente nutritive si in corelatie directa cu cantitatea de apa absorbita, fiind acumulat in special in frunze si ramificatii, sub forma de saruri minerale. In conditiile lipsei apei din sol (seceta prelungita), hidroxidul de calciu, precursorul ionului bivalent de calciu, se recalcifieaza si se transforma in  carbonat de calciu (CaCO3) devenind asfel inaccesibil plantelor.

Absorbtia calciului este influentata semnificativ si de temperatura solului in zona radacinilor ( optim 4-25 grade celsius). Calciul este singurul ion care, in general, nu este toxic, chiar atunci cand se acumuleaza in cantitati mari in planta.

Simptomatologia deficientei de calciu se evidentiaza in prima faza prin ingalbenirea marginala a frunzelor tinere, apoi fenomenul avanseaza si zonele de crestere apicala devin mucilaginoase iar in final apare necroza. Inflorescentele si pedunculii florali se indoaie si se rup usor, florile si fructele cad devreme, prematur, calitatea acestora fiind slaba.

Calciul odata ajuns in celule are si activitate antibacteriana si antifungica , contribuind substantial la reducerea atacului unor boli cum ar fi: Fusarium spp, Botryris sp si Erwinia amylovora.

Evaluarea starii de nutritie calcica se poate face prin diagnoza foliara, emprimarea fiind in  % Ca din substanta uscata a frunzelor. Optimul pentru principalele plante de cultura in ceea ce priveste starea de nutritie cu calciu este urmatorul : pentru grau 1-1,5%, pentru porumb 0,2-1%  si pentru lucerna 1-3%.

In concluzie, daca regimul pluviometric si termic este unul normal si in conditiile unei fertilizari echilibrate cu azot, potasiu dar mai ales cu  fosfor, pe solurile calcaroase pot fi obtinute recolte superioare cantitativ si calitativ.

dr.ing. Stelian Toma

Importanta tratamentului semintelor de cereale paioase !

joi, 25 septembrie, 2014

Calitatea seminţelor de cereale poaioase, este determinata atat de atât de natura lor genetică, de germinabilitate, dar mai ales de starea lor de sănătate.
Starea de sănătate a seminţelor este un atribut important al calităţii, astfel că seminţele utilizate pentru semănat trebuie să fie complet libere de paraziţi.
Ca urmare, tratamentul seminţelor are o importanţă fundamentală în controlul patogenilor transmişi prin sămânţă şi sol sau prin resturile vegetale de la recolta precedenta.
Cele mai pagubitoare boli ale cerealelor paioase, cu transmitere prin sămânţă şi sol sunt : la grâu, mălura comună (Tilletia carries, T. foetida) şi mălura pitică (Tilletia controversa) iar la orz tăciunele zburător (Ustilago nuda) şi sfâşierea frunzelor (Pyrenophora graminea).


Tratamentul semintelor controleaza atat infectiile externe cat si interne cu patogeni, impiedicandu-se tot odata raspandirea patogenilor in sol. In acest fel este asigurata o buna dezvoltare a plantutelor in primele faze de crestere, fiind realizate asfel premisele pentru o recolta superioara din punct de vedere calitativ si cantitativ.
Detalii tehnice si comerciale despre produsele care pot fi utilizate in tratamentul semintelor de cereale paioase, gasiti pe www.saratomcompany.ro

“Editarea” genelor este tehnica inovatoare din domeniul biotehnologiei

joi, 4 septembrie, 2014

Descoperirile recente permit editarea precisa a unor gene astfel incat exista posibilitatea imbunatatirii genetice a fructelor si a altor culturi fara a mai fi nevoie de introducerea unor gene straine. Oamenii de stiinta subliniaza faptul ca imediat ce publicul va constientiza ceea ce aduc nou si diferit aceste biotehnologii, fructele “editate” genetic ar putea fi acceptate mai usor de consumatori fata de culturile transgenice.

Acest lucru ar putea insemna ca versiunile editate ale unor culturi modificate genetic, cum ar fi “super-bananele” care produc mai multa vitamina A, merele care nu se oxideaza dupa taiere sau alte produse, ar putea aparea pe rafturile supermarketurilor. “Evitarea introducerii unor gene straine ar face culturile editate genetic sa fie mai naturale decat culturile transgenice”, a declarat Chidananda Nagamangala Kanchiswamy de la Institutul Agronomic San Michele din Italia. De exemplu, modificarile unor caracteristici ale fructelor ar putea fi facute prin mici trucuri genetice, concepute pentru a mari sau micsora cantitatea de ingrediente naturale pe care plantele oricum deja le produc. Cercetatorii au declarat ca plantele editate genetic prin inserarea, stergerea sau alterarea genelor existente ar putea chiar sa nu cada sub incidenta legislatiei specifice OMG,  in functie de interpretarea Comisiei si a statelor membre reglementatoare din Uniunea Europeana. Culturile de pomi fructiferi sunt doar un exemplu, noua tehnica din biotehnologie oferind zeci de alte posibile utilizari. Acest lucru ar deschide usa dezvoltarii unor culturi cu calitati superioare si ar permite comercializarea lor chiar si in tarile in care OMG au fost intampinate cu critici dure si controverse.

Cititi mai mult in www.theland.com.au

A aparut nr 5 al revistei AGRICULTURA 365

marți, 21 ianuarie, 2014

Revista apare trimestrial si aduce în paginile ei informaţii strict profesionale din lumea agricolă, subiecte cu impact direct asupra celor care conduc exploataţii agricole, apariţii de noi tehnologii, oferte de imputuri, seminţe, îngrăşăminte chimice, utilaje agricole, oferind cititorilor săi, un conţinut actualizat şi esenţial pentru activitatea profesională.

detalii pe http://www.infoagrar.ro/agricultura365.php

Analiza pietei romaneasti de tractoare si utilaje agricole.

vineri, 22 noiembrie, 2013

In Romania exista 3,9 milioane de exploatatii agricole, ceea ce reprezinta o treime din totalul exploatatiilor din UE. Particularitatea in cazul Romaniei este ca trei sferturi dintre acestea sunt foarte mici (sub doua hectare), media suprafetelor agricole mici in UE fiind de 49% din total exploatatii (conform datelor Eurostat).

Fermele mari – de peste 100 ha – au o pondere nesemnificativa, de 0,3% din totalul exploatatiilor din Romania (13.700 din 3,9 milioane), media UE fiind net mai mare, 2,7%. In agricultura lucreaza aproximativ 30% din populatia tarii, iar sectorul este unul vulnerabil, productia depinzand in fiecare an de conditiile meteorologice. Datele Eurostat releva faptul ca suprafata medie a unei exploatatii agricole este de 3,4 ha in Romania, departe de cifrele din Marea Britanie (90 ha) si Cehia (152 ha).

Desi suprafata medie a unei exploatatii este mica in tara noastra, cele peste 100 ha au o pondere importanta, detinand peste 40% din terenul agricol.

In Romania, statisticile privind masinile agricole indica un parc auto de peste 600.000 de unitati, cifra care include tractoare, pluguri si remorci. Datele Ministerului Agriculturii indica faptul ca peste doua treimi dintre utilaje au durata de functionare normala depasita. In ceea ce priveste vanzarile anuale de utilaje noi, cele cumulate la partea de tractoare, combine agricole si seceratori totalizeaza 3.000 de unitati, in timp ce in pietele mari din Vest se ajunge la zeci de mii pe an.

Spre deosebire de autoturisme, pretul masinilor si utilajelor agricole este rar afisat pe site-urile de specialitate sau in cataloage. In putinele locuri unde sunt mentionate au doar caracter orientativ, iar pe cele mai multe site-uri de vanzari de utilaje noi, vizitatorii sunt invitati sa ceara brosura pentru a le afla. Si in cazul anunturilor second-hand exista situatii in care nu este mentionat pretul, ci doar informatia ca acesta este negociabil.

Un alt aspect este faptul ca, fiind  vorba de un domeniu care se bazeaza pe finantari din fonduri europene,  se cauta moduri de a reduce  contributia proprie a fermierului in cofinantare, mai ales in cazul unor  proiecte foarte mari.

Orice proiect de investitii,  indiferent ca este vorba de utilaje noi sau second-hand – porneste de la un buget, de la o serie de cotatii orientative ale acestor utilaje. Prezentarea preturilor pornind de la modelul standard in plajele de putere/randament/productivitate ar salva multe resurse, atat la nivelul clientilor, dar si al furnizorilor. Deocamdata, peste 70% din timpul de lucru al vanzatorilor de utilaje este dedicat elaborarii si editarii ofertelor de pret, in detrimentul consultarii clientilor (unii au ca rentabilitate a muncii vanzatorilor numarul de oferte transmise /zi).

Parcul national de tractoare este de 184.000 de unitati, cele mai multe fiind in judete cu traditie agricole, precum Bihor, Timis si Teleorman. 73% dintre tractoare au durata normala de functionare depasita, iar cele mai mari procente sunt in judetele Teleorman, Suceava, Ilfov, Mehedinti, Maramures si Botosani (noua din zece tractoare). 30% dintre tractoare sunt mai vechi de 20 de ani.

Cele mai cunoscute marci sunt John Deere, New Holland, Fendt, Claas, Landini, Kubota, Massey Ferguson, Case, Zetor si Belarus, iar cele mai scumpe tractoare au 600 CP si costa peste 250.000 euro+TVA. Aceste tractoare sunt cumparate de fermele foarte mari. Cele mai vandute sunt tractoarele al caror pret se incadreaza in intervalul 30-50.000 euro si au motoare de 60-85 CP.

Fermele cu suprafata de peste 100 ha achizitioneaza si tractoare de peste 120 CP,  ale caror preturi pot depasi 60.000 euro, in functie de marca. Agricultorii cu fonduri limitate si suprafete mai mici cumpara tractoare avand sub 45-50 CP, ale caror preturi sunt in intervalul 13-20.000 euro. Cele mai ieftine tractoare costa sub 10.000 euro, insa sunt mai potrivite pentru gradinarit. Piata de tractoare noi este de sub 2.000 de unitati/an.

In afara de marcile consacrate, pe piata au intrat si marci care se adreseaza clientilor cu posibilitati financiare reduse. In oferte exista tractoare de 45-50 CP cu preturi sub 10.000 euro si tractoare de 100 CP cu  preturi incepand cu 25.000 euro.

Pretul difera si in functie de capacitatea de ridicare ce poate varia mult, iar la tractor pot fi adaugate implementuri pentru diverse munci agricole. Pot fi atasate diverse tipuri de greble, discuri, scarificatoare, tocatori, grape, burghiuri, freze, incarcatoare posterioare sau lame de zapada. Preturile acestor optionale pornesc de la 1.000 euro si pot depasi 3.000 euro.

Fiind utilaje des folosite, producatorii acorda mare atentie si confortului din cabina, dar si noilor tehnologii, astfel ca la modelele de top exista scaun incalzit pe perna de aer, faruri cu halogen si touch-screen pe bord.

Semanatorile sunt folosite pentru introducerea semintelor in sol la o adancime constanta si uniforma .  Sunt impartite in doua categorii si pot fi tractate sau auto-propulsate:
1.  liniare – utilizate pentru semanatul unor seminte mici, precum graul si orzul.
2. de precizie – folosite pentru seminte mai mari, precum fasole, floarea-soarelui si porumb, au o distanta mai mare intre discuri.

Parcul total este de 75.000 de unitati, cu repartizare aproape egala intre cele pentru plante paioase (grau, orz, secara) si cele prasitoare (porumb, sfecla, floarea-soarelui, soia). Un sfert din parcul auto e concentrat in patru judete: Dolj, Giurgiu, Timis, Teleorman. Semanatorile pentru plante prasitoare costa si sub 10.000 de euro, cele de paioase costa intre 15.000 si 30.000 euro in versiunile cel mai des intalnite, cu sase randuri. Cele mai ieftine sunt pe doua randuri, cele mai scumpe au peste 40 de randuri si costa 300.000 euro. Fermierii care detin sub 10 ha nu isi permit semanatori, insa pentru agricultorii cu peste 50 ha sunt absolut necesare.

Semanatorile mai scumpe au cadru telescopic dublu, spatiere reglabila si posibilitatea de a plia cadrul pentru ca utilajul sa ocupe mai putin spatiu. Modelele mai scumpe pot fi achizitionate doar de fermele foarte mari, de peste 1.000 de hectare, iar cele mici, sub 50 de hectare rar au semanatori performante. Cele mai cunoscute marci sunt Kuhn, Horsch, John Deere, Gaspardo, Kverneland si Great Plain

Datele oficiale arata ca in tara sunt 24.000 de combine de paioase, 70% dintre ele avand durata de functionare depasita. Judetele Dolj, Teleorman si Timis au cel mai mare numar de unitati. Cele mai cunsocute marci sunt John Deere, Claas, New Holland, Case, Deutz, Fendt, Laverda si Rostelmash.

Combinele, utilizate la operatiuni precum seceris, legare si treierare, sunt echipate cu capete detasabile proiectate diferit in functie de culturile de cereale. Utilajul taie cu o serie de pistoane cu cutite si dispune de un tambur rotativ din metal pentru formarea balotilor de paie.

Combinele de recoltat ultra-performante costa mai mult de 350.000 de euro si au peste 550 CP, iar cele mai ieftine costa sub 50.000 euro si au motoare de circa 200 CP. Pretul variaza in functie de multe caracteristici: volumul silozului pentru cereale, inaltimea de descarcare, viteza de lucru si viteza de deplasare.

Fiind utilaje scumpe, combinele sunt in foarte putine cazuri prezente la ferme de sub 30 ha, insa la cele de peste 100 ha acestea exista, o parte din companii achizitionand utilajele in ultimii ani.

Referitor la masinile de erbicidat sistropit, parcul total este de peste 22.000 de unitati, cele mai multe fiind in Giurgiu, Timis si Dambovita. Pretul maxim poate ajunge la 250.000 euro, insa in functie de performanta exista si modele de cateva mii de euro. Factorii care influenteaza preturile pulverizatoarelor sunt productivitatea, largimea presei, puterea motorului, capacitatea rezervorului, numarul de axe si echipamentele suplimentare disponibile. Cele mai cunoscute marci sunt John Deere, Berthoud, Case, Gaspardo, Challenger si Amazone.

O categorie  distincta o reprezinta masinile de erbicidat tractate si purtate. La cele tractate preturile pot atinge 50.000 euro, dar se gasesc si modele mai accesibile, cu preturi sub 10.000 euro. Cele purtate sunt mult mai ieftine, chiar si sub 1.500 euro, diferentele fiind date de brand, de volumul rezervorului si largimea presei.

cititi continuarea articolului pe http://www.autovit.ro/ si http://economie.hotnews.ro/

Influenta aplicarii ingrasamintelor cu azot si potasiu asupra germinatiei si implicit asupra numarului de plante rasarite / mp la rapita de toamna

miercuri, 6 noiembrie, 2013

În vederea realizarii unor producții de rapiță sigure, ridicate și stabile pe termen lung, o tehnologie modernă trebuie să acorde o atenție deosebită stării de fertilitate a solului și asigurării necesarului de elemente nutritive al plantelor la parametrii optimi în cadrul unui sistem integrat de fertilizare, particularizat pentru fiecare zonă geografică în parte și chiar pentru fiecare cultivar utilizat în funcție de cerințele specifice ale acestuia.

sola de rapita de toamna – zona Turcoaia, Tulcea 2011

Rezultatele obținute în perioada 2008-2011 în zona Dobrogei, privind influența diferitelor doze de îngrășăminte asupra celor mai importante caractere ale rapiței de toamnă și asupra producției de semințe și ulei pe unitatea de suprafață, evidențiază o dată în plus că rapița este una dintre plantele ce solicită consumuri ridicate de elemente nutritive, în primul rând azot și potasiu, fapt ce corespunde cercetărilor anterioare efectuate de alți autori (Grant și Baley, 1993; Hera, 2002; CETIOM, 2011; Toma, 2011a). Dintre aceștia Merrien și colab. (1988) și Merrien (1992) au arătat că potasiul este absorbit de rapiță din sol și îngrășăminte în cantitatea cea mai mare (350 kg/ha s.a.), din care 35 kg/ha s.a. este exportată prin semințe, iar 315 kg/ha este restituită solului, cantitatea absorbită atingând un maxim în perioada de formare a silicvelor. De asemenea, și azotul este absorbit în cantități mari din sol și din îngrășăminte (244 kg/ha s.a.), din acestea 110 kg/ha se regăsesc în semințe, iar 134 kg/ha sunt restituite solului, vârful absorbției acestui element fiind perioada de creștere și dezvoltare.


Rezultatele obținute în cadrul cercetărilor efectuate în perioada 2008-2011 în zona Dobrogei au arătat că azotul influențează într-o mare măsură majoritatea caracterelor studiate, dar cu precădere producția, elementele de productivitate și conținutul de proteină al semințelor. Aceste rezultate confirmă rezultatele obținute anterior de alți autori (Taylor și colab.,1991; Bilsborrow și colab.,1993; Hocking și colab., 1997; Hera, 2002; Rathke și colab., 2006; Svecnjak și Rengel, 2006; Buzdugan, 2011). De asemenea, s-a remarcat cu precădere influența potasiului asupra unor caractere precum numărul de silicve/plantă, numărul de boabe/silicvă, conținutul de ulei al semințelor ( Kuo și Chen, 1980; Kandil, 1983; Gosh și colab.,1995; Slaton și colab., 2010; Toma, 2011a,b).

Rezultatele obținute pe kastanoziomul din zona de experimentare au arătat că în medie pe trei ani (2008-2011) numărul de plante răsărite/mp nu a fost influențat semnificativ de fertilizarea diferențiată cu azot și potasiu.

imagine din campul de cercetare Cerna, Tulcea - 2008

imagine din campul de cercetare Cerna, Tulcea - 2008

S-a observat că aplicarea potasiului (50 –100 kg K2O /ha) nu a determinat diferențe asigurate statistic comparativ cu martorul (K2O – 0 kg/ha), deși tendința acestui caracter a fost de ușoară creștere (cu 2,62% față de martor și 1,44% față de medie pe agrofondul cu 100 kg K2O/ha) - Tabelul 1.

Influența factorului A (doza de potasiu) asupra numărului de plante răsărite/mp la rapița de toamnă (media 2008-2011)
Tabelul 1.

Factorul A

(doza de potasiu)

Nr. de plante

răsărite/mp

±d

Valorile relative

Semnif. dif.

a1- K2O – 0 kg/ha (Mt.)

43,83

-

100,00

a2- K2O – 50 kg/ha

44,22

0,39

100,89

a3- K2O – 100 kg/ha

44,98

1,15

102,62

Media

44,34

DL 5% = 1,829 pl. răs./mp; DL 1% = 3,291 pl.răs./mp; DL 0,1% = 5,649 pl.răs./mp

Aplicarea azotului s-a făcut fracționat, jumătate din doză înainte de semănat la pregătirea patului germinativ, iar restul în primăvară la reluarea vegetației. Această fracționare a dozei de azot a avut drept scop evitarea unei creșteri nedorite a plantelor, formarea prematură a tulpinii și a unui număr mare de frunze, limitând astfel riscul pagubelor provocate de gerul din iarnă, acesta putând afecta conul vegetativ de creștere.

În medie pe trei ani rezultatele obținute au arătat că fertilizarea diferențiată cu azot nu a determinat diferențe semnificative comparativ cu martorul pentru nici o graduare a acestui factor. Numărul plantelor răsărite/mp a variat între 43,64 în cazul variantei fertilizate cu N16 și 45,46 pentru varianta fertilizată cu N150 .

De remarcat faptul că deși cel mai mare număr de plante răsărite/mp s-a înregistrat în cazul variantei fertilizate cu N150 au existat situații când comparativ cu numărul de plante răsărite/mp din varianta martor în variantele unde s-au aplicat 16 kg N/ha, respectiv 50 kg N/ha numărul plantelor răsărite a fost mai mic, ceea ce indică că acest element nutritiv nu influențează acest caracter.

Comparativ cu martorul (N – 0 kg/ha) numărul de plante răsărite/mp a scăzut cu 1,22%, respectiv 0,91% în variantele fertilizate cu 16 kg N/ha și 50 kg N/ha și a crescut cu 1,11% și 2,90% în variantele fertilizate cu 100 kg N/ha și 150 kg N/ha, nici o diminuare sau creștere a valorii acestui caracter nefiind semnificativă . Tabelul 2.

Influența factorului B (doza de azot) asupra numărului de plante răsărite/mp la rapița de toamnă (media 2008-2011)Tabelul 2.

Factorul B

(doza de azot)

Nr. de plante

răsărite/mp

±d

Valorile relative

Semnif. dif.

b1- N – 0 kg/ha (Mt.)

44,18

-

100,00

b2- N – 16 kg/ha

43,64

-0,54

98,78

b3- N – 50 kg/ha

43,78

-0,40

99,09

b4- N – 100 kg/ha

44,67

0,49

101,11

b5- N – 150 kg/ha

45,46

1,28

102,90

Media

44,34

DL 5% = 3,579 pl.răs./mp; DL 1% = 4,846 pl.răs./mp; DL 0,1% = 6,514 pl.răs./mp

S-a observat că pe toate toate cele trei agrofonduri cu potasiu aplicarea diferențiată a azotului a influențat în mod diferit numărul de plante răsărite/mp, remarcându-se faptul că cel mai mic număr de plante răsărite/mp s-a înregistrat în variantele fertilizate cu 16 kg N/ha, respectiv 50 kg N/ha, iar cel mai mare număr de plante răsărite/mp în cazul variantelor fertilizate cu N150, deși comparativ cu martorul (N – 0 kg/ha) nu s-au înregistrat diferențe asigurate statistic pentru nici una dintre dozele de fertilizant utilizate.

Dr. ing. Stelian Toma – ” Cercetari privind optimizarea sistemului de fertilizare la rapita de toamna cultivata pe kastaniozomul tipic din podisul central-nordic al Dobrogei ”


Stabilirea dozelor de ingrasaminte utilizate intr-o exploatatie agricola.

luni, 21 octombrie, 2013

Sistemul de fertilizare aplicat intr-o exploatatie agricola, trebuie sa fie foarte bine fundamentat atat din punct de vedere agrochimic si agrotehnic, cat si din punct  de vedere economic.

Un sistem eficient de fertilizare trebuie conceput asfel incat sa asigure realizarea urmatoarelor obiective :

- optimizarea relatiei sol- planta si in final armonizarea intregului ecosistem in functie de specificitatea zonei de cultura.

- valorificarea superioara a substantei active, respectiv a elementelor nutritrive din ingrasamintele aplicate, prin optimizarea tehnologiei de cultura in ansamblul ei ( mecanizare , chimizare,  irigatii).

- ameliorarea fertilitatii solului din punct de vedere agrochimic, prin modificarea insusirilor legate de nutritie, respectiv de disponibilitate a macro si microelementelor pentru absorbtia radiculara.

- eficientizarea activitatii exploatatiei agricole prin utilizarea unor doze de ingrasaminte “optim economice” care sa asigure un nivel al productiei superior din punct de vedere cantitativ si calitativ.

In practica curenta, cea mai utilizata metoda de stabilire a dozelor de ingrasaminte aplicate este pe baza bilantului elementelor nutritive din sol. Aceasta metoda se bazeaza pe diferenta dintre : necesarul de macroelemente N,P,K, pentru obtinerea unui anumit nivel al recoltei si cantitatile de elemente nutritive care se gasesc in sol.

De asemenea stabilirea dozelor de ingrasaminte poate fi facuta si plecand de la indicatorii agrochimici ai solului in corelatie directa cu potentialul genetic al soiului sau hibridului cultivat si factorii de mediu din zona de cultura.

In literatura de specialitate sunt prezentate si alte metode de stabilire a dozelor de ingrasaminte aplicate, bazate pe alte principii de calcul, cu o aplicabilitate mai redusa in practica agromonica curenta, datorita complexitatii si caracterului lor stiintific.

Procentul semnificativ reprezentat de cheltuielile cu ingrasamintele, in totalul costurilor de productie dintr-o exloatatie agricola, a determinat in mod direct si modificarea perceptiei fermierilor referitoare fertilizare.

In concluzie, alegerea tipului de ingrasaminte si stabilirea dozei utilizate, trebuie sa tina cont de specificitatea  exploatatiei d-voastra . Nu acceptati oferte de fertilizanti, prezentate ca “tehnologii general valabile” , bazate doar pe un marketing de cele mai multe ori extrem de agresiv.

Fundamentati-va decizia de cumparare pe experienta personala, asociata cu rezultatele stiintifice din zona d-voastra, prezentate in literetura de specialitate (neutra), nu pe rezultatele din pliantele “colorate” cu caracter comercial si de promovare.

Dr.ing. Stelian Toma

Influenta utilizarii ingrasamintelor asupra insusirilor agrochimice ale solului.

sâmbătă, 30 martie, 2013

Cercetarile stiintifice, efectuate de pedologi si agrochimisti au evidentiat legatura directa intre utilizarea ingrasamintelor si modificarea insusirilor agrochimice ale solului. Cea mai importanta insusire agrochimica a solului, direct influentata de utilizarea ingrasamintelor chimice este  pH-ul in stratul arabil al solului. Modificarea pH-ului determina schimbari radicale in regimul de nutritie al plantelor de cultura, cu consecinte directe asupra randamentelor la hectar si asupra calitatii productiei obtinute.

Asfel a fost evidentiata, scaderea pH- ului si implicit acidifierea solului, in conditiile aplicarii mai multi ani consecutiv a azotatului de amoniu, indiferent de dozele de ingrasaminte cu fosfor utilizate. Scaderea pH-ului a fost direct proportionala cu doza de azotat de amoniu aplicata, fapt care demonstreaza inca odata ca, recomandarea azotatului de amoniu pentru utilizarea pe solurile alcaline este una corecta si sustinuta stiintific. Efectul acidifiant al azotatului de amoniu asupra solului este datorat formarii acidului azotic prin nitrificarea amoniului, asociate cu debazificarea solului atat prin cresterea consumului de elemente bazice din sol, cat si prin percolarea in adancime a bazelor schimbabile din solutia solului.

Utilizarea ingrasamintelor cu fosfor, indiferent de tipul lor, nu are nici o influenta asupra pH-ului si implicit asupra reactiei solului. Trebuie mentionat ca pe solurile alcaline, cu un continut ridicat de carbonat de calciu in  toate orizonturile pedogenetice, este recomandata aplicarea unor doze mici si repetate de ingrasaminte cu fosfor, evitandu-se asfel blocarea acestui element sub forma de fosfat tricalcic, insolubil pentru plante.

Ingrasamintele cu potasiu, asa cum au evidentiat cercetarile efectuate, pot determina o usoara crestere a pH-ului solului, ca urmare a aportului de baze in sol  adus de aplicarea potasiului si implicit a compensarii pierderilor de baze din sol prin levigare.

Alegerea corecta a tipului de ingrasamant utilizat si otimizarea dozelor aplicate, sunt considerente de baza in stabilirea planului de fertilizare intr-o exploatatie agricola, realizandu-se asfel atat eficientizarea economica a activitati cat si fundamentarea stiintifica a tehnologiilor aplicate.

Dr.Ing. Stelian Toma

sursa – Alcatuirea planurilor de fertilizare – C. Hera si Z. Borlan.

Kastanoziomul dobrogean – un sol unic in Romania.

luni, 25 martie, 2013

Din punct de vedere pedologic, kastanoziomul face parte din clasa Cernisolurilor (Molisolurilor) alaturi de  cernoziom, faeoziom și rendzina. Kastanoziomul (SRTS-2003),  mai este cunoscut  și sub denumirea de „sol bălan”. Această denumirea i-a fost dată de Gh. Munteanu Murgoci, la nivel internațional fiind denumit „sol brun deschis de stepă”.

Kastanoziomul se întâlnește numai în Dobrogea, formându-se în una dintre cele mai secetoase zone ale țării. Astfel, pe suprafețe reprezentative acest tip de sol apare în zona Medgidia-Cernavodă, de-a lungul litoralului Mării Negre și al Dunării, iar pe suprafețe întrerupte în jurul complexului de lacuri sărăturate din estul Dobrogei.

În ceea ce privește condițiile naturale de formare, clima zonelor în care s-au format kastanoziomurile este caracteristică stepei uscate, cu temperaturi medii anuale cuprinse între 10,7-11,3ºC, precipitații de 330 – 420 mm anual, indice de ariditate de 17-21 și valori ale evapo-transpirației potențiale mai mari de 700 mm. Bilanțul hidroclimatic este foarte deficitar. Vegetația ierboasă spontană slab dezvoltată și discontinuă este caracteristică stepelor uscate care fac tranziția spre zona semi-deșertică. Aceasta se compune din specii mezoxerofite și xerofite cum ar fi: Medicago minima, Stipa cappilata, Poa bulbosa, Agropyron cristatum, Artemisia austriaca. Aceasta vegetație naturală este înlocuită în cea mai mare parte cu vegetație cultivată sau este degradată prin supra-pășunat. Condițiile climatice din zona kastanoziomurilor constituie factor limitativ pentru vegetația forestieră. Aceasta poate fi întâlnită numai în unele depresiuni și văi cu soluri umede și pe terenuri cu expoziții umbrite.

Relieful este plan (terase, culmi) sau ușor înclinat cu expoziție însorită, altitudini mai mici de 150 m, dar cu mare predispoziție pentru eroziune hidrică din cauza conținutului mare de praf al materialului parental.

Materialul parental al acestui tip de sol are la bază lӧess-ul format in Cuaternar (Pleistocen), loess care a imprimat solului însușiri fizice și chimice bune cum ar fi:  permeabilitate, porozitate și textura medie. Ca aspecte  negative pot fi amintite conținutul de humus scăzut și predispoziția la eroziune. Apa freatică se situează la adâncimi mari și nu influențează procesele de solificare (la solul tipic). Procesele pedogenetice sunt reduse ca intensitate, fapt datorat în primul rând factorilor climatici. Astfel, conținutul scăzut de humus (cca. 2%) format prin humificarea cu întreruperi a materiei organice (vara datorită secetei, iarna datorită gerurilor) explică culoarea brun deschisă a orizontului Am. Descompunerea materiei organice este făcută în principal de bacterii în condiții de aerobioză, motiv pentru care cantitatea de humus formată este mică. Însă, humusul format se saturează cu cationi bazici, fapt îi conferă o bună calitate (mull calcic). Procesele de alterare, debazificare și eluviere sunt foarte reduse, de aceea nu se formează argilă (procentul de argilă conținut provenind din materialul parental). Ariditatea climatului determină o slabă levigare a sărurilor greu solubile (CaCO3) și o alterare foarte slabă a părții minerale a solului.

Condițiile de ariditate influențează levigarea slabă a CaCO3, suficient pentru schițarea orizontului C carbonato-acumulativ (Cca). Curentul ascendent al apei în perioadele secetoase din orizontul Cca spre suprafață favorizează formarea eflorescențelor și pseudo-miceliilor în orizontul A/C în urma absorbției apei de către rădăcinile plantelor, suprasaturarea soluției și precipitarea carbonatului de calciu.

Textura acestui tip de sol (kastanoziom) este de obicei mijlocie-grosieră sau mijlocie (luto-nisipoasă) , nediferențiată pe profil. Solul din zona de cercetare are textura luto-nisipoasă, conținutul de argilă scăzând cu adâncimea, așa încât în  profunzime  textura este nisipo-lutoasă. Având o textură mijlocie spre grosieră, kastanoziomul are relații bune cu apa și aerul, fiind ușor de lucrat.

Valorile mici ale hidro-stabilității structurale imprimă vulnerabilitate mare la compactare, eroziune hidrică și la formarea crustei, care împiedică sau îngreunează răsărirea plantelor, mai ales a celor cu semințe mici și cu putere de străbatere scăzută.

Valorile medii ale densității aparente înregistrate pe adâncime de 0-100 cm de 1,25 g/cm3 și cele ale porozității totale de 50-54% încadrează acest tip de sol în categoria solurilor moderat și slab afânate. Valorile frecvente ale coeficientului de ofilire (Co), capacității de câmp (Cc) și a capacității de apă utilă (I.U.A.) se încadrează în intervalul de 5-9%, 19-25% și 15-19%. Având o textură mijlocie spre grosieră, kastanoziomul are relații bune cu apa și aerul

Din punct de vedere agro-fitotehnic, acest sol se lucrează ușor, opunând o rezistență mică sau mijlocie. Valoarea rezistenței la arat la umiditatea optimă este de 47 kgf/dm2. Intervalul optim de umiditate pentru efectuarea lucrărilor agricole este mare. Lucrările agricole se pot executa mecanizat deoarece panta terenului este mică.

Reacția solului este slab alcalină, valoarea pH (în H2O) pe profilul de sol variază între 8,1 în Am și 8,2 în Cca, gradul de saturație în baze este de 100%, iar alcalinitatea slabă datorată prezenței carbonatului de calciu în toate orizonturile pedogenetice. Complexul absorbtiv al solului este saturat în cationi bazici, capacitatea de schimb cationic având valori de 15 me/100 g sol uscat.  Aprovizionarea cu elemente nutritive este moderată, înregistrându-se o mare lipsă de fosfor care este blocată de CaCO3 sub formă de fosfat tricalcic greu solubil.

Conținutul de humus este scăzut, fiind cuprins între 1,9 în orizontul Amk și 0,9 în Cca, acesta fiind de tip mull calcic. Valorile frecvent subunitare ale raportului acizi humici/acizi fulvici reflectă condițiile hidro-termice ale zonei solurilor bălane, caracterizate prin variații mari ale umidității, fapt ce favorizează polimerizarea acizilor humici și trecerea la humine.

Aprovizionarea cu azot este slabă – indicele de azot (IN) fiind de 1,92, iar azotul total (N%) de 0,92 în orizontul Am. Conținutul de P mobil este cuprins între 67 ppm în orizontul Am și 33ppm în orizontul A/C, iar conţinutul în K mobil este de 217 în Am și 81 în A/C.

Toate aceste proprietăți mai sus menționate imprimă kastanoziomului o fertilitate mijlocie, factorul restrictiv pentru obținerea de producții mari fiind lipsa apei în perioada de vegetație. Astfel, pentru creșterea capacității de producție se recomandă în primul rând irigarea și executarea lucrărilor agricole la timp și de bună calitate.

Acest tip de sol răspunde foarte bine la fertilizarea organică și minerală. Datorită prezenței carbonaților de la suprafață în cantitate mare îngrășămintele cu fosfor trebuie aplicate în doze mai mici și repetat, pentru a evita blocarea ionului de fosfor sub formă de fosfat tricalcic.

Dr.Ing. Stelian Toma.

Bolile orzului : Piticirea galbena- Barley yellow dwarf virus.

sâmbătă, 23 martie, 2013

Piticirea galbena a orzului , este o viroza foarte frecventa si extrem de pagubitoare.  Din pacate in acest an, multe lanuri  de orz pe care le-am vazut in ultima perioada in Dobrogea, prezinta simptomele acestei viroze. Asfel frunzele sunt ingalbenite viroza propagandu-se de la varf spre baza si de la margini spre nervura mediana a frunzelor. Frunzele atacate sunt ingrosate,  drepte si tari, iar plantele virozate raman pitice, cu aspect de tufa si au un sistem radicular slab dezvoltat.

De obicei planele de orz sunt infectate in toamna, vectorul de transmitere a virozei fiind  14 specii de afide. Aceste afide, transmit virusul plantelor de orz de la gramineele perene spontane, care sunt considerate plante gazda.

Instalarea acestei viroze poate fi impiedicata  prin masuri agrotehnice cum ar fi : evitarea semanatului prea timpuriu la orzul de toamna , insamantarea mai timpurie in cazul orzoaicei de primavara si evitarea parcelelor cu potential de atac ridicat .  Este importanta si alegerea unor soiuri rezistente genetic la acest patogen. Combaterea  afidelor, vectori ai virozei, este de asemennea deosebit de importanta si poate fi realizata preventiv prin tratarea semintei cu insectofungicide si curativ prin tratamente cu insecticide in vegetatie.

Dr.Ing. Stelian Toma.