Continutul solului in calciu este direct dependent de roca de formare si de pedogeneza acestuia. Solurile formate pe roci calcaroase, au un continut de calciu de pana la 20 % in anumite zone, fapt care determina alcalinitatea ridicata a complexului argilo-humic al acestora.
Desi la prima vedere poate parea un dezavantaj, (ca urmare a blocajelor nutritionale in special in ceea ce priveste mobilitatea fosforului), continutul ridicat de calciu din sol, in conditiile unui regim optim de umiditare si temperatura are si multiple beneficii.
Asfel, calciul determina precipitarea colizilor organo-minerali , contribuind la optimizarea raportul apa/aer si in final la o mai buna diferentiere structurala a solului, esentiala pentru o buna dezvoltare radiculara .
Calciul are un rol deosebit de important in metabolismul plantelor. Asfel contribuie semnificativ la cresterea apicala a sistemului radicular si la reglarea metabolismului carbohidratilor in intreaga planta. Un sol bine aprovizionat cu calciu in conditii optime de umiditate, favorizeaza asimilarea fosforului si potasiului din solutia solului, contribuind asfel la o nutritie echilibrata a plantelor.
Calciul este absorbit de catre plante sub forma de ion bivalent ( Ca 2+), doar alaturi de alte elemente nutritive si in corelatie directa cu cantitatea de apa absorbita, fiind acumulat in special in frunze si ramificatii, sub forma de saruri minerale. In conditiile lipsei apei din sol (seceta prelungita), hidroxidul de calciu, precursorul ionului bivalent de calciu, se recalcifieaza si se transforma in carbonat de calciu (CaCO3) devenind asfel inaccesibil plantelor.
Absorbtia calciului este influentata semnificativ si de temperatura solului in zona radacinilor ( optim 4-25 grade celsius). Calciul este singurul ion care, in general, nu este toxic, chiar atunci cand se acumuleaza in cantitati mari in planta.
Simptomatologia deficientei de calciu se evidentiaza in prima faza prin ingalbenirea marginala a frunzelor tinere, apoi fenomenul avanseaza si zonele de crestere apicala devin mucilaginoase iar in final apare necroza. Inflorescentele si pedunculii florali se indoaie si se rup usor, florile si fructele cad devreme, prematur, calitatea acestora fiind slaba.
Calciul odata ajuns in celule are si activitate antibacteriana si antifungica , contribuind substantial la reducerea atacului unor boli cum ar fi: Fusarium spp, Botryris sp si Erwinia amylovora.
Evaluarea starii de nutritie calcica se poate face prin diagnoza foliara, emprimarea fiind in % Ca din substanta uscata a frunzelor. Optimul pentru principalele plante de cultura in ceea ce priveste starea de nutritie cu calciu este urmatorul : pentru grau 1-1,5%, pentru porumb 0,2-1% si pentru lucerna 1-3%.
In concluzie, daca regimul pluviometric si termic este unul normal si in conditiile unei fertilizari echilibrate cu azot, potasiu dar mai ales cu fosfor, pe solurile calcaroase pot fi obtinute recolte superioare cantitativ si calitativ.
dr.ing. Stelian Toma
Leave a Reply