martie, 2013

Influenta utilizarii ingrasamintelor asupra insusirilor agrochimice ale solului.

sâmbătă, 30 martie, 2013

Cercetarile stiintifice, efectuate de pedologi si agrochimisti au evidentiat legatura directa intre utilizarea ingrasamintelor si modificarea insusirilor agrochimice ale solului. Cea mai importanta insusire agrochimica a solului, direct influentata de utilizarea ingrasamintelor chimice este  pH-ul in stratul arabil al solului. Modificarea pH-ului determina schimbari radicale in regimul de nutritie al plantelor de cultura, cu consecinte directe asupra randamentelor la hectar si asupra calitatii productiei obtinute.

Asfel a fost evidentiata, scaderea pH- ului si implicit acidifierea solului, in conditiile aplicarii mai multi ani consecutiv a azotatului de amoniu, indiferent de dozele de ingrasaminte cu fosfor utilizate. Scaderea pH-ului a fost direct proportionala cu doza de azotat de amoniu aplicata, fapt care demonstreaza inca odata ca, recomandarea azotatului de amoniu pentru utilizarea pe solurile alcaline este una corecta si sustinuta stiintific. Efectul acidifiant al azotatului de amoniu asupra solului este datorat formarii acidului azotic prin nitrificarea amoniului, asociate cu debazificarea solului atat prin cresterea consumului de elemente bazice din sol, cat si prin percolarea in adancime a bazelor schimbabile din solutia solului.

Utilizarea ingrasamintelor cu fosfor, indiferent de tipul lor, nu are nici o influenta asupra pH-ului si implicit asupra reactiei solului. Trebuie mentionat ca pe solurile alcaline, cu un continut ridicat de carbonat de calciu in  toate orizonturile pedogenetice, este recomandata aplicarea unor doze mici si repetate de ingrasaminte cu fosfor, evitandu-se asfel blocarea acestui element sub forma de fosfat tricalcic, insolubil pentru plante.

Ingrasamintele cu potasiu, asa cum au evidentiat cercetarile efectuate, pot determina o usoara crestere a pH-ului solului, ca urmare a aportului de baze in sol  adus de aplicarea potasiului si implicit a compensarii pierderilor de baze din sol prin levigare.

Alegerea corecta a tipului de ingrasamant utilizat si otimizarea dozelor aplicate, sunt considerente de baza in stabilirea planului de fertilizare intr-o exploatatie agricola, realizandu-se asfel atat eficientizarea economica a activitati cat si fundamentarea stiintifica a tehnologiilor aplicate.

Dr.Ing. Stelian Toma

sursa – Alcatuirea planurilor de fertilizare – C. Hera si Z. Borlan.

Kastanoziomul dobrogean – un sol unic in Romania.

luni, 25 martie, 2013

Din punct de vedere pedologic, kastanoziomul face parte din clasa Cernisolurilor (Molisolurilor) alaturi de  cernoziom, faeoziom și rendzina. Kastanoziomul (SRTS-2003),  mai este cunoscut  și sub denumirea de „sol bălan”. Această denumirea i-a fost dată de Gh. Munteanu Murgoci, la nivel internațional fiind denumit „sol brun deschis de stepă”.

Kastanoziomul se întâlnește numai în Dobrogea, formându-se în una dintre cele mai secetoase zone ale țării. Astfel, pe suprafețe reprezentative acest tip de sol apare în zona Medgidia-Cernavodă, de-a lungul litoralului Mării Negre și al Dunării, iar pe suprafețe întrerupte în jurul complexului de lacuri sărăturate din estul Dobrogei.

În ceea ce privește condițiile naturale de formare, clima zonelor în care s-au format kastanoziomurile este caracteristică stepei uscate, cu temperaturi medii anuale cuprinse între 10,7-11,3ºC, precipitații de 330 – 420 mm anual, indice de ariditate de 17-21 și valori ale evapo-transpirației potențiale mai mari de 700 mm. Bilanțul hidroclimatic este foarte deficitar. Vegetația ierboasă spontană slab dezvoltată și discontinuă este caracteristică stepelor uscate care fac tranziția spre zona semi-deșertică. Aceasta se compune din specii mezoxerofite și xerofite cum ar fi: Medicago minima, Stipa cappilata, Poa bulbosa, Agropyron cristatum, Artemisia austriaca. Aceasta vegetație naturală este înlocuită în cea mai mare parte cu vegetație cultivată sau este degradată prin supra-pășunat. Condițiile climatice din zona kastanoziomurilor constituie factor limitativ pentru vegetația forestieră. Aceasta poate fi întâlnită numai în unele depresiuni și văi cu soluri umede și pe terenuri cu expoziții umbrite.

Relieful este plan (terase, culmi) sau ușor înclinat cu expoziție însorită, altitudini mai mici de 150 m, dar cu mare predispoziție pentru eroziune hidrică din cauza conținutului mare de praf al materialului parental.

Materialul parental al acestui tip de sol are la bază lӧess-ul format in Cuaternar (Pleistocen), loess care a imprimat solului însușiri fizice și chimice bune cum ar fi:  permeabilitate, porozitate și textura medie. Ca aspecte  negative pot fi amintite conținutul de humus scăzut și predispoziția la eroziune. Apa freatică se situează la adâncimi mari și nu influențează procesele de solificare (la solul tipic). Procesele pedogenetice sunt reduse ca intensitate, fapt datorat în primul rând factorilor climatici. Astfel, conținutul scăzut de humus (cca. 2%) format prin humificarea cu întreruperi a materiei organice (vara datorită secetei, iarna datorită gerurilor) explică culoarea brun deschisă a orizontului Am. Descompunerea materiei organice este făcută în principal de bacterii în condiții de aerobioză, motiv pentru care cantitatea de humus formată este mică. Însă, humusul format se saturează cu cationi bazici, fapt îi conferă o bună calitate (mull calcic). Procesele de alterare, debazificare și eluviere sunt foarte reduse, de aceea nu se formează argilă (procentul de argilă conținut provenind din materialul parental). Ariditatea climatului determină o slabă levigare a sărurilor greu solubile (CaCO3) și o alterare foarte slabă a părții minerale a solului.

Condițiile de ariditate influențează levigarea slabă a CaCO3, suficient pentru schițarea orizontului C carbonato-acumulativ (Cca). Curentul ascendent al apei în perioadele secetoase din orizontul Cca spre suprafață favorizează formarea eflorescențelor și pseudo-miceliilor în orizontul A/C în urma absorbției apei de către rădăcinile plantelor, suprasaturarea soluției și precipitarea carbonatului de calciu.

Textura acestui tip de sol (kastanoziom) este de obicei mijlocie-grosieră sau mijlocie (luto-nisipoasă) , nediferențiată pe profil. Solul din zona de cercetare are textura luto-nisipoasă, conținutul de argilă scăzând cu adâncimea, așa încât în  profunzime  textura este nisipo-lutoasă. Având o textură mijlocie spre grosieră, kastanoziomul are relații bune cu apa și aerul, fiind ușor de lucrat.

Valorile mici ale hidro-stabilității structurale imprimă vulnerabilitate mare la compactare, eroziune hidrică și la formarea crustei, care împiedică sau îngreunează răsărirea plantelor, mai ales a celor cu semințe mici și cu putere de străbatere scăzută.

Valorile medii ale densității aparente înregistrate pe adâncime de 0-100 cm de 1,25 g/cm3 și cele ale porozității totale de 50-54% încadrează acest tip de sol în categoria solurilor moderat și slab afânate. Valorile frecvente ale coeficientului de ofilire (Co), capacității de câmp (Cc) și a capacității de apă utilă (I.U.A.) se încadrează în intervalul de 5-9%, 19-25% și 15-19%. Având o textură mijlocie spre grosieră, kastanoziomul are relații bune cu apa și aerul

Din punct de vedere agro-fitotehnic, acest sol se lucrează ușor, opunând o rezistență mică sau mijlocie. Valoarea rezistenței la arat la umiditatea optimă este de 47 kgf/dm2. Intervalul optim de umiditate pentru efectuarea lucrărilor agricole este mare. Lucrările agricole se pot executa mecanizat deoarece panta terenului este mică.

Reacția solului este slab alcalină, valoarea pH (în H2O) pe profilul de sol variază între 8,1 în Am și 8,2 în Cca, gradul de saturație în baze este de 100%, iar alcalinitatea slabă datorată prezenței carbonatului de calciu în toate orizonturile pedogenetice. Complexul absorbtiv al solului este saturat în cationi bazici, capacitatea de schimb cationic având valori de 15 me/100 g sol uscat.  Aprovizionarea cu elemente nutritive este moderată, înregistrându-se o mare lipsă de fosfor care este blocată de CaCO3 sub formă de fosfat tricalcic greu solubil.

Conținutul de humus este scăzut, fiind cuprins între 1,9 în orizontul Amk și 0,9 în Cca, acesta fiind de tip mull calcic. Valorile frecvent subunitare ale raportului acizi humici/acizi fulvici reflectă condițiile hidro-termice ale zonei solurilor bălane, caracterizate prin variații mari ale umidității, fapt ce favorizează polimerizarea acizilor humici și trecerea la humine.

Aprovizionarea cu azot este slabă – indicele de azot (IN) fiind de 1,92, iar azotul total (N%) de 0,92 în orizontul Am. Conținutul de P mobil este cuprins între 67 ppm în orizontul Am și 33ppm în orizontul A/C, iar conţinutul în K mobil este de 217 în Am și 81 în A/C.

Toate aceste proprietăți mai sus menționate imprimă kastanoziomului o fertilitate mijlocie, factorul restrictiv pentru obținerea de producții mari fiind lipsa apei în perioada de vegetație. Astfel, pentru creșterea capacității de producție se recomandă în primul rând irigarea și executarea lucrărilor agricole la timp și de bună calitate.

Acest tip de sol răspunde foarte bine la fertilizarea organică și minerală. Datorită prezenței carbonaților de la suprafață în cantitate mare îngrășămintele cu fosfor trebuie aplicate în doze mai mici și repetat, pentru a evita blocarea ionului de fosfor sub formă de fosfat tricalcic.

Dr.Ing. Stelian Toma.

Bolile orzului : Piticirea galbena- Barley yellow dwarf virus.

sâmbătă, 23 martie, 2013

Piticirea galbena a orzului , este o viroza foarte frecventa si extrem de pagubitoare.  Din pacate in acest an, multe lanuri  de orz pe care le-am vazut in ultima perioada in Dobrogea, prezinta simptomele acestei viroze. Asfel frunzele sunt ingalbenite viroza propagandu-se de la varf spre baza si de la margini spre nervura mediana a frunzelor. Frunzele atacate sunt ingrosate,  drepte si tari, iar plantele virozate raman pitice, cu aspect de tufa si au un sistem radicular slab dezvoltat.

De obicei planele de orz sunt infectate in toamna, vectorul de transmitere a virozei fiind  14 specii de afide. Aceste afide, transmit virusul plantelor de orz de la gramineele perene spontane, care sunt considerate plante gazda.

Instalarea acestei viroze poate fi impiedicata  prin masuri agrotehnice cum ar fi : evitarea semanatului prea timpuriu la orzul de toamna , insamantarea mai timpurie in cazul orzoaicei de primavara si evitarea parcelelor cu potential de atac ridicat .  Este importanta si alegerea unor soiuri rezistente genetic la acest patogen. Combaterea  afidelor, vectori ai virozei, este de asemennea deosebit de importanta si poate fi realizata preventiv prin tratarea semintei cu insectofungicide si curativ prin tratamente cu insecticide in vegetatie.

Dr.Ing. Stelian Toma.

Reconsiderarea fertilizarii cu potasiu.

marți, 19 martie, 2013

Rezultatele cercetarilor stiintifice, asociate cu cele din practica agricola, evidentiaza faptul ca in agricultura intensiva, potasiul, alaturi de azot si fosfor, constituie unul dintre principalele elemente nutritive, indispensabile pentru obtinerea unor recolte superioare si de calitate.
Rezerva totala de potasiu din sol provine din rocile parentale, mineralele primare si secundare, din ingrasamintele chimice si organice aplicate si nu in ultimul rand din resturile vegetale. Accesibilitatea formelor de potasiu din sol pentru plantele de cultura, depinde de % de argila din sol, de continutul de materie organica si de PH.

Asfel, pe solurile turboase, bogate in materie organica, potasiul formeaza compusi organominerali greu accesibili plantelor, in timp ce solurile lutoase, cu un continut ridicat de argila (in special de tip vermiculit si illit) au o capacitate mai mare de retinere a potasiului in forme usor accesibile pentru plantele de cultura. De asemenea solurile acide, au un continut mai mic de potasiu in orizonturile superioare, insa este potasiu sub forme usor accesibil plantelor, in timp ce solurile alcaline, desi mai bogate in potasiu in orizontul prelucrat, au o capacitate mai mare de fixare a potasiului in combinatii greu solubile pentru plantele de cultura.
In plante potasiul se gaseste sub forma de ion monovalent liber, cu rol activator pentru peste 40 de enzime implicate in procesele de sinteza, transport, depunere si schimb de energie, care au loc in plante.
O buna aprovizionare cu potasiu a solului in forme usor accesibile plantelor, reduce consumul de apa pe unitatea de materie vegetala sintetizata. Potasiul prin rolul sau in mecanismul de functionare a celulelor care inchid stomatele, ajuta plantele sa depaseasca perioada de insolatie, reducandu-se considerabil cantitatea de apa pierduta de planta prin transpiratie. De asemenea absorbtia apei din sol si circulatia prin xilem si prin tesuturile plantei este favorizata de aprovizionarea optima cu potasiu.
Daca facem referire doar la acest ultim aspect, care priveste reducerea consumului de apa al plantelor si sporirea capacitatii de absorbtie radiculara a apei, este mai mult decat evident ca fertilizarea cu potasiu, tratata in secundar pana acum de fermieri, trebuie reconsiderata.


In practica agricola, aplicarea ingrasamintelor chimice cu potasiu, trebuie efectuata in functie de consumul specific al plantei, corelat cu continutul de argila si cu continutul de potasiu schimbabil al solului. De asemenea, la stabilirea dozei de ingrasaminte cu potasiu aplicate, trebuie tinut cont si de : catitatrea de potasiu exportata din sol de cultura anterioara, de coeficientul de utilizare a ingrasamantului si de pierderile prin levigare.
Daca facem referire spre exemplu la cultura de floarea-soarelui, pentru fiecare tona de seminte aceasta consuma din sol 60 kg azot , 32 kg fosfor si 200 kg potasiu. Asa cum putem observa consumul de potasiu este triplu fata de cel de azot si aproape de sapte ori mai mare decat cel de fosfor.


Fertilizarea de baza, radiculara, cu potasiu  este efectuata in mod curent, cu ingrasaminte chimice complexe de tip NPK (cu diverse formulari) sau cu sare potasica.
Carentele de potasiu, care apar in perioada de vegetatie sunt de regula completate cu fertilizanti foliari care au in componenta potasiu pe langa alte macro si micro elemente nutritive.
Dr. Ing. Stelian Toma

Cultura ciupercilor ” pe butuci “

sâmbătă, 16 martie, 2013

Titlul articolului este “pe bune” Merita vizionat si de ce nu si implementat.

Combaterea secetei printr-o agrotehnica corespunzatoare.

sâmbătă, 16 martie, 2013

In conditiile din tara noastra, in majoritatea zonelor agricole, din cauza repartitiei neuniforme a precipitatiilor in decursul unui an agricol , apar perioade critice in ceea ce priveste aprovizionarea solului si implicit a plantelor cu apa. In aceste conditii, se impune optimizarea masurilor agrotehnice, in vederea inmagazinarii in sol a unei cantitati cat mai mari de apa provenind din precipitatii si apoi pastrarea ei,  pentru a fi folosita de plantele de cultura in decursul perioadei de vegetatie.

Pentru acumularea in sol a unei cantitati cat mai mari de apa din precipitatiile cazute , stratul arabil trebuie sa fie  afanat,  stabil si bine structurat, asfel inacat sa poata recepta apa,  pe care apoi s-o transmita mai departe straturilor de sol din adancime. Un sol cu un continut ridicat de materie  organica are o permeabilitate superioara si o capacitate mai mare de retinere a apei.  Din acest motiv, incorporarea in sol a resturilor vegetale de la culturile anterioare sau cultivarea unor plante special pentru a fi incorporate in sol ca ingrasamant verde, trebuie sa reprezinte o prioritate absoluta pentru fermieri in lupta lor cu seceta. Trebuie evitata sub orice forma incendierea miristilor, practica cu efect devastator asupra acivitatilor microbilogice  din  sol.

De asemenea pe terenurile in panta, este absolut obligatorie efecuarea lucrarilor de baza pe curbele de nivel si nu din deal in vale . Foarte importanta este amplasarea pe asfel de sole in panta, pe cat posibil a culturilor in randuri apropiate (cereale, rapita, mazare, etc) pentru a evita scurgerea la suprafata a apei din precipitatii si a favoriza infiltrarea acesteia in intregime la locul unde a luat contact cu solul.

Cea mai mare cantitate de apa cazuta din precipitatii si inmagazinata in sol se pierde in principal prin evapotranspiratie direct din sol si in secundar prin transpiratia plantelor. Aceste pierderi ajung in zonele aride pana la 60-70% din cantitatea de apa din sol.  Este esentiala mentinerea la suprafata solului, aunui strat de 10-12 cm afanat, care sa impiedice pierderile prin ascensiunea peliculara a apei lichide , care altfel ar ajunge pana la suprafata solului.

Pierderea prin evaporarea directa a apei din sol este cu atat mai mare, cu cat deficitul de saturatie dintre continutul de vapori al aerului atmosferic si cel al aerului din sol este mai mare si de asemenea cu cat  de temperatura aerului atmosferic  este mai mare. O influenta foarte mare au si vanturile, care inlatura aerul saturat cu vapori de apa pierduta prin evapotranspiratie de la suprafata solului si il inlocuiesc cu aer nesaturat,  fortand asfel solul sa cedeze din rezerva sa lichida, vapori de  apa pentru restabilirea echilibrului . In acest contex devine de mare actualitate, plantarea perdelelor forestiere  de protectie, care au rolul de a impiedica circulatia maselor de aer si implicit de a reduce pierderile de apa din sol prin evaporarea directa.

Chiar si forma suprafetei solului, joaca un rol deosebit de important in reducerea pierdereilor de apa din sol prin evaporare directa, Asfel, atunci cand dupa aratura ca exemplu suprafata solului nu este maruntita si uniforma, ci este ondulata si ne uniforma, evapotranspiratia se mareste. O suprafata de teren,  arata vara cu plugul fara grapa neuniform si cu bolovani, pierde cu pana la  25-28 % mai multa apa decat o suprafata arata uniform si bine maruntita.

Apa din sol poate fi economisita si indirect prin cultivarea plantelor cu consum specific mic si cu perioada surta de vegetatie si prin masuri tehnologice de combatere eficienta a buruienilor care sunt si ele mari consumatoare de apa, mai ales in zonele secetoase, unde concureaza cu palntele de cultura.

dr. ing. Stelian Toma

Rusia intentioneaza interzicerea importului de cartofi din UE.

sâmbătă, 2 martie, 2013

Agenţia rusă pentru siguranță alimentară, Rosselkhoznadzor, a anunțat că ia în considerare  interzicerea importurilor de cartofi produşi în Uniunea Europeană.

Rusia importă  aproape 1,5 milioane tone de cartofi, fiind dependentă de acestea pentru acoperirea consumului intern. Ceal mai important partener este Uniunea Europeană cu 35% din totalul acestor importuri.

Rusia a luat deja decizia de a interzice importurile de seminţe de cartofi, măsură ce va intra în vigoare începînd cu 1 aprilie.

Motivul invocat de ruşi este descoperirea viermilor albi şi aurii în răsadurile crescute din seminţele de cartofi importate din Uniunea Europeană, primul fiind uneori întîlnit şi în Rusia, nu însă şi al doilea.

Luăm în considerare interzicerea importurilor tuturor soiurilor de cartofi destinate consumului alimentar, a declarat, potrivit Interfax, Serghei Dankvert, şeful agenției ruse pentru siguranță alimentară, invocând faptul că la fel ca și seminţe, cartofii destinați consumului uman prezintă riscuri.

Nu a fost avansată o dată de la care ar putea intra în vigoare această interdicţie.

Dintre europeni, cei mai afectaţi de o astfel de decizie ar fi olandezii. Olanda acontează 20% din importurile totale de cartofi ale Rusiei.

Cel mai important furnizor de cartofi din afara Europei este Egiptul, cu o cotă cu puţin peste cea a Olandei.

Interzicerea importurilor de cartofi din Uniunea Europeană va arunca pur și simplu prețurile acestei legume pe pieţele din Rusia, creând nemulţumire şi alimentând inflaţia.

sursa – agrointel.ro