decembrie, 2012

Cum te aperi de secetă, sfatul cercetătorului: agricultură conservativă, perdele forestiere, seminţe “de la noi”

joi, 27 decembrie, 2012

România are o climă aproape la fel de uscată şi de toridă pe timpul verii ca Sudul Europei, avertizează cercetătorii.

Circa 60% din suprafeţele cultivate cu grâu din ţară reprezintă soiuri produse la Fundulea, pentru că sunt mai bine adaptate climei de la noi, decât cele din import, susţine Marian Verzea, directorul INCDA Fundulea.

Schimbările climatice pot fi combătute prin măsuri cum ar fi utilizarea de soiuri rezistente la secetă şi arşiţă, folosirea eficientă a apei, dar şi crearea de perdele forestiere, spune el.

Verzea vorbeşte şi de agricultura conservativă, care presupune păstrarea resturilor vegetale la suprafaţa solului, ceea ce împiedică pierderea apei din sol. Cât despre soiuri şi hibrizi, acesta le recomandă pe cele româneşti, adaptate la condiţiile din ţară. Oricum, diferenţele de producţie între România şi statele occidentale sunt destul de mari, în unele cazuri. Nu trebuie să ne comparăm, însă, decât cu cei care au aceleaşi condiţii de climă ca la noi, spune Verzea.

“România nu poate să se compare cu Franţa sau Marea Britanie la producţia medie de grâu la hectar, ci mai degrabă cu Italia sau Spania, ţări care au condiţii climatice asemănătoare cu cele de la noi”, susţine Verzea.

În prezent, soiurile produse la Fundulea asigură sămânţa pentru 60% din cele două milioane de hectare cultivate cu grâu, potrivit directorului INCDA Fundulea.

Schimbările climatice vor avea un rol major în următoarele decenii asupra rezervelor de apă disponibile pentru agricultură, dar şi asupra productivităţii culturilor , se arată într-un raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru alimentaţie şi agricultură (FAO).

Producătorii agricoli trebuie să schimbe modelele de până acum şi să semene culturile fie mai devreme, fie mai târziu, reducând astfel cantităţile de apă.

Randamentele şi productivitatea pot să fie ameliorate adoptând practici de conservare a umidităţii în sol, ceea ce presupune reducerea lucrărilor la minimum. Folosirea de plante care să aibă rădăcini mari va permite agricultorilor să exploateze mai bine umiditatea disponibilă din sol, se mai arată în raport.

De asemenea, şi sistemele agro-forestiere mixte sunt la fel de promiţătoare. Sechestrând carbonul, aceste sisteme oferă avantaje suplimentare, cum ar fi umbra care reduce temperatura solului şi evaporarea, o protecţie mai mare la vânt, dar şi o mai bună conservare a solurilor precum şi un sistem mai eficient de reţinere a apei.

FAO atrage totuşi atenţia că adoptarea unor astfel de strategii nu va fi un lucru uşor pentru micii producători din ţările în curs de dezvoltare.

sursa – agrointel.ro

Profituri mediocre în agricultură, în 2012, pe fondul secetei.

joi, 27 decembrie, 2012

Seceta din 2012 a redus veniturile agricultorilor, care au ajuns la profituri mediocre. Şi aportul agriculturii la PIB în primele nouă luni a scăzut cu o cincime faţă de 2011, susţin analiştii Coface.

Companiile care activează în agricultură prezintă o volatilitate ridicată a performanţei financiare, puternic dependentă de condiţiile meteorologice, arată un studiu realizat de Coface, liderul mondial în asigurări de credit.

Anul 2012 a prezentat provocări multiple pe fondul secetei (lunile iulie şi august ale anului curent au fost cele mai călduroase din ultimii 52 de ani). În acest context, aportul agriculturii la formarea PIB în primele nouă luni ale anului curent a scăzut cu 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior.

Analiştii Coface susţin că firmele care activează în agricultură au debutat în anul 2012 cu rezerve financiare precare, fiind astfel mai expuse riscurilor din anul curent. Astfel, în ciuda performanţei comerciale foarte bune din anul 2011, profiturile nete consolidate au fost mediocre, rata acestora fiind de 4% din cifra de afaceri.

În acelaşi timp, nivelul de îndatorare a firmelor din agricultură a crescut semnificativ în ultimii ani, ajungând la 70% la sfârşitul anului 2011.

„Marcat de gradul descrescător de capitalizare, structura capitalurilor acestor firme indică un potenţial limitat de finanţare suplimentară în viitor. Astfel, performanţa acestora va depinde strict de performanţa operaţională, şi în măsura în care aceasta nu se va realiza conform aşteptărilor, de resurse suplimentare ale acţionarilor”, se arată în studiu.

Cât despre anul 2013, analiştii Coface susţin că firmele mici şi mijlocii din economiile avansate pot reprezenta cea mai afectată categorie, mai ales că lichidităţile companiilor care activează în acest sector vor fi sub presiune în funcţie de capacitatea acestora de a transmite mai departe distribuitorilor şi cumpărătorilor finali preţurile în creştere.

Nu în ultimul rând, companiile mici şi mijlocii au o capacitate redusă în gestionarea volatilităţii costurilor în comparaţie cu firmele internaţionale mari, care pot beneficia de contracte de acoperire a riscului de tip hedging şi deţin resurse suplimentare pentru îmbunătăţirea productivităţii.

Aproape jumătate dintre firme au avut dificultăţi în efectuarea plăţilor

În anul 2012, 43% dintre firmele care activează în sectorul agro-alimentar au întâmpinat dificultăţi în a-şi onora plăţile la termen, agreate cu partenerii de afaceri, acestea realizând plăţi lent sau neregulat, se mai arată în studiu.

Coface a analizat pe parcursul acestui an 11.648 de firme din Industria alimentară, Agricultură, Fabricarea Băuturilor, Comerţ cu ridicata şi amănuntul, Restaurante şi alte activităţi de servicii de alimentaţie. Doar 30,73% dintre firmele analizate efectuează plăţile conform condiţiilor stabilite cu partenerii de afaceri. Astfel, nivelul de risc consolidat la nivel sectorial este de 4,34 indicând un risc de insolvenţă semnificativ.

Oportunităţi de investiţii

Prezenţa a peste 10 lanţuri de distribuitori de anvergură într-o ţară cu o populaţie de aproximativ 20 de milioane de locuitori poate duce la o consolidare între jucătorii existenţi, aşa cum a fost observat în ultimii ani în Polonia, se precizează în raport.

De asemenea, există semnale de îngrijorare privind tendinţa de supra-încălzire a industriei alimentare, pe fondul creşterii agresive a concurenţei între jucători, incertitudinii la nivel global şi a deficitului de cont curent, situat la un nivel încă ridicat comparativ cu cel înregistrat în noile state membre UE.

Având în vedere decalajul, comparativ cu standardul dezvoltării din ţările UE15, există oportunităţi importante de investiţii pe termen lung în dezvoltarea fermelor şi a capacităţii de producţie pe linia de procesare din industria alimentară.

România continuă să importe de aproape 4 ori mai multe produse alimentare (în special produse alimentare, băuturi şi tutun) decât exportă. În ultimii 3 ani, deficitul comercial al produselor alimentare prezintă o tendinţă descendentă cauzată de: scăderea cererii interne şi a ponderii produselor premium în coşul de consum (factori ce au influenţat negativ importurile), deprecierea monedei naţionale, scăderea costurilor de producţie locală (factori ce au influenţat pozitiv exporturile).

În viitorul apropiat, este probabil ca balanţa să încline în favoarea importurilor, pe fondul unei reveniri uşoare a consumului intern şi a frânării exporturilor ca urmare a îndeplinirii parţiale a standardelor de producţie europene de către producătorii locali, susţin analiştii Coface.

România în statisticile UE

România înregistrează una din cele mai întinse suprafeţe de teren agricol ca pondere din suprafaţa totală de teren a UE27, mai exact 58,78% faţă de media înregistrată în Uniune de 45%, conform datelor publicate de Eurostat la sfârşitul anului 2011. Mai mult decât atât, 40% din suprafaţa agricolă a României este dedicată cultivării cerealelor, fiind pe a treia poziţie din acest punct de vedere în UE27 (după Ungaria şi Polonia).

România ocupă locul 5 în UE27 din punctul de vedere al producţiei de cereale (exprimată în echivalent valoric mil euro), după Franţa, Germania, Italia şi Polonia. În anul 2011, România a înregistrat o producţie de cereale în valoare de 4,6 miliarde de euro, echivalentul consolidat al producţiei similare din Cehia, Austria, Grecia şi Bulgaria la un loc.

În ciuda potenţialului semnificativ, România se află pe ultimele locuri în UE din punctul de vedere al eficienţei utilizării suprafeţei agricole. Astfel, valoarea adăugata în agricultură pe fiecare muncitor angajat în cadrul sectorului (exprimat în preţuri medii ale anului 2000, în USD) în România este de 8.993 USD/ an, jumătate faţă de media UE27.

Din cauza diferenţelor de productivitate, România a înregistrat în 2011 a treia, cea mai joasă producţie de cereale la fiecare hectar arabil (2.824 kg/ ha). Nivelul tehnic de dotare existent în agricultura României este insuficient, nu este adaptat condiţiilor de producţie care sunt foarte variate (tip de sol, pantă, climă etc.) şi nu este în măsură să asigure efectuarea lucrărilor mecanice în perioadele optime prevăzute de tehnologiile de cultură. Mai mult, capitalul fizic încă se caracterizează printr-un grad ridicat de uzură, atât morală, cât şi fizic.

sursa – agrointel.ro